De ce credem ceea ce credem
Cu totii avem nevoie sa credem in ceva. Am putea spune ca e ca un program instalat in sistemul de operare uman, ca mecanism de a face fata finalului nostru mortal. Incepand cu primele consemnari scrise care au existat, se pare ca omenirea a gasit mereu o nevoie de a crede in ceva...chiar daca acea credinta ar putea parea logica sau gresita pentru cei care au urmat in istorie, iar pentru altii chiar in aceeasi perioada, insa in alta cultura. Unii oameni cred intr-o putere mai inalta, altii sunt reductionisti si cred ca nu exista nimic in exterior, in afara de ce poate fi perceput de cele cinci simturi.
Indiferent de cat de diferite sunt credintele de la unul la altul, acestea intotdeauna au parut a avea un grup de urmasi devotati si pasionati. De ce se intampla asta? De ce exista atat de multe sisteme de credinta ce sunt atat de diferite unul fata de celalalt? O intrebare uluitoare pentru multi este aceea de cu privire la care sistem de credinte este cel autentic, daca exista vreunul de genul. O intrebare si mai buna este...conteaza asta cu adevarat?
Au existat nenumarati oameni care au trait intr-un anumit fel, conform unui sistem specific de credinte sau unei dogme, deoarece parintii lor credeau in el sau l-au expus in perioada frageda si maleabila a copilariei lor. Majoritaatea oamenilor au tendinta de a adera la un sistem de credinte sau la o varianta modificata, dar similara a acestuia, fie din cauza ca aceea simt ei a fi calea potrivita de urmat, fie pentru ca se tem... se tem ca daca renunta la aceasta cale, indiferent ca este corecta sau nu, vor fi complet pierduti in viata, iar daunele psihologice vor fi prea mari.
Frica este cea mai mare unealta pe care ego-ul o are in arsenalul sau. Poate cea mai grea cale de schimbat un sistem de credinte este daca am fost nascuti intr-unul. Credintele sunt afirmatii pe care le-am acceptat ca fiind adevarate. In acest sens, daca am fost cel mai probabil invatati sa gandim intr-un anumit fel si conditionati sa credem acea cale in mod special ca fiind cea corecta, iar toate celelalte gresite. Aceasta este in general, insa nu exclusiv, situatia.
Exista minti care sunt mai puternice decat altele si care vor respinge sistemul de credinte, deoarece ele vad ca acesta nu are niciun sens. Indivizii cu un asemenea tip de minte sunt numiti „puternici”, iar acestia sunt capabili sa imputerniceasca singuri, datorita faptului ca au realizat ca sunt liberi sa traiasca asa cum le place lor. De asemenea, exista sisteme de credinta care nu sustin ca ele reprezinta calea unica. Din pacate, majoritatea dintre aceste siteme nu au abilitatea de a vedea dincolo de propriile inconsistente si erori.
Alte persoane cred din frica... Frica de consecintele care ar putea fi experimentate daca nu ar crede intr-un anumit sistem de valori. Consecintele sunt, de regula, lugubre si pot chiar sa transceada viata fizica. Frica, o debilitanta si joasa calibrare a constientei, este factorul suprem de control. Trebuie doar sa ne uitam un pic in trecut si sa vedem ca acesta este adevarul. De multe ori, aceasta frica este nefondata si falsa. Frica este uneori chiar ilogica. Daca cineva urmeaza un anumit sistem de credinte in primul rand pentru ca nu vrea sa suporte consecintele de a nu crede si trai conform acelui sistem, atunci acea persoana crede din motivele gresite.
Asadar, de ce credem ceea ce credem?
Lasand la o parte posibilele motive biologice si genetice, o alta explicatie este mai rationala decat toate celelalte si, probabil, ar trebui sa fie motivul pentru care oricine crede intr-un anumit sistem de credinte. Acest motiv este dorinta de adevar, in loc de falsitate sau de non-adevar. Exista acele persoane care nu isi permit lor insele sa fie spalate pe creier, controlate mintal, manipulate psihologic sau fortate sa creada in ceva ce nu are sens pentru ele si pentru perceptia lor personala despre realitate. Exista aceia care isi doresc sa creada numai in ceea ce este pozitiv si vor avea o minte deschisa suficient pentru a iesi si a cauta atat la interior, cat si la exterior, pentru a vedea daca un anumit sistem de credinte rezoneaza cu adevarul si iubirea. Aceste suflete curajoase vor crede in ceva ce emana constant iubire, ceea ce e bine si corect. Aceste persoane refuza sa lancezeasca in stagnare spirituala sau sa urmeze un anumite set de ritualuri si credinte ce nu produc nimic valoros. Aceste persoane cauta cu pasiune sa-si descopere menirea si scopul in viata, motivul existentei lor si acea stare de realitate.
Poate exista o anumita teama ce inchide mintea cuiva de la a explora alte aspecte ale realitatii. Odata ce ego-ul devine confortabil cu locul pe care il ocupa in matricea existentei, acesta nu se bucura de incertitudine, atunci cand pozitia sa este pusa sub semnul intrebarii, cand se exploreaza alte aspecte ale realitatii. Frica de necunoscut devine unealta ce va fi utilizata ca mecanism de aparare atunci cand asemenea confruntari au loc. In general, functioneaza – de la cei mai fanatici fundamentalisti religiosi, pana la cei mai sceptici atei. Exista o frica in plus, aceea de a gresi. Dorinta de a fi un fel de fiinta inteleapta, fara de cusur este o nazuinta ce nu se va indeplini niciodata.
Toata lumea greseste. Exista lucruri pe care cu totii le-am crezut la un moment dat sau altul, insa mai tarziu am ajuns sa vedem intr-un mod diferit si am incetat sa mai credem in acel lucru. Credinta este un rau aflat in continua schimbare, care se modifica, in functie de noi unghiuri ale perceptiei si informatiei cu privire la anumite lucruri, pe masura ce acestea sunt descoperite. Credintele sunt straine de realitatea primara, obiectiva. Existand in afara acestei realitati, ele devin nefondate si sunt cu usurinta eliminate atunci cand vine momentul ca anumite credinte sa fie intr-adevar nefondate, iar in realitate sunt de fapt iluzorii.
Nu ar trebui sa existe frica de a lasa la o parte asemenea credinte iluzorii, din moment ce frica in sine este o iluzie. Ca metodologie exersata de ego de fiecare data cand exista o amenintare in prexent, frica da un imbold credintelor eronate, ce nu sunt fondate pe realitate si care, astfel, continua ciclul credintelor false ce infloresc in societatea de azi.
Trebuie sa avem curajul sa facem fata ego-ului nostru si sa revendicam motivul de a straluci pe calea noastra catre impinirea de sine. In general, oamenii cred ceea ce vor sa creada, si oricine am fi, schimbarea rapida si usoara a perceptiilor nu este cel mai bun lucru. Dupa un anumit punct in care credem in ceva, undeva intre momentul initial de curiozitate cu privire la un anumit aspect al realitatii pe care ne-am inaginat-o ca fiind adevarata si punctul in care o persoana este complet convinsa, credinta devine extrem de bine impamantata in constiinta cuiva.
O schimbare profunda in constienta este una dintre putinele modalitati in care o situatie precum aceasta s-ar putea schimba vreodata. Prin schimbarea constientei de sine, o persoana poate vedea o cu totul alta parte a realitatii. Prin schimbarea constientei de sine, o persoana se poate trezi.
Paul Lenda
Sursa: http://wakeup-world.com
Traducere: Alice Danila